Învârtindu-se prin magazinul de fierărie, maestrul Bodhidharma M. Popescu devenea din ce în ce mai nemulţumit. "Patru sute de mii o lopată!" Nea Bobică îl vedea că bombăne şi-i părea rău, îl respecta.
Înainte făcuse mişto de el cu băieţii, stăteau la masă la bar şi strigau după el pe stradă "Bobulaaabaaaa, Lababobuuuuu!!!" Era corect, ce om îşi alege aşa hal de nume, "Bodhidharma"? Mai ales că-l chema Petrică înainte.
De câţiva ani însă, de când îl moştenise pe taică-său şi mai ales de când începuseră turiştii să întrebe de el, Bodhidharma avea bani la el. De zgârcit, rămăsese tot zgârcit, ca mai înainte - ce vrei, neam de ciobani. Arăta la fel, cumpăra la fel. Dar nea Bobică simţea banii. Da, la Bodhidharma mirosea. Lui Bobică îi plăcea o vorbă: banii se iau de la ăia care au.
"Nea Petrică, de mult vroiam să te întreb..." Deşi erau numai ei doi în magazin, maestrul părea să creadă că vorbele se adresau altuia.
"Domnu' Bodidama, haide domne că cu matale vorbesc, nu te mai face..." îşi călcă pe inimă Bobică. Nebunului trebuie să-i cânţi în strună ca să faci treabă. Bodhidharma se întoarse spre el. Era atent.
"Domne, uite, mă gândeam aşa de mai demult... Întreb ca să ştiu, că eu te respect pe matale... Religia asta a lu' matale nu e contra lu' Dumnezeu, nu? Că aşa zice părintele la oameni în sat." Bodhidharma lăsă să se vadă doar un strop de enervare.
"Nu te superi că te-ntreb, eu le-am zis că nu se poate, nea Petrică e om corect, fraţilor."
Linişte. Bodhidharma îl priveşte fără să spună nimic, se vede că se gândeşte. Bobică aşteaptă cu răbdare.
"Domnu' Bobică, ce fac ăia care sunt împotriva lui Dumnezeu?"
Se gândi puţin. "Păi face vrăji, deoache, omoară oameni, ce ştiu eu?...Ce, am umblat eu cu ei să ştiu ce face?" Bobică face cu ochiul. "Eu sunt om bun, nu suntem noi preteni? Toată lumea ştie că Bobică e preten cu nea Petrică!"
Tăcere. Bobică mai vrea să zică ceva, dar, ca niciodată, vorbele rămân ascunse... Clipele trec. Simte nevoia să bea o bere.
"Hai, dom Petrică, văd că vrei lopata aia. Dă trei sute încoace si ia-o..."
Înainte făcuse mişto de el cu băieţii, stăteau la masă la bar şi strigau după el pe stradă "Bobulaaabaaaa, Lababobuuuuu!!!" Era corect, ce om îşi alege aşa hal de nume, "Bodhidharma"? Mai ales că-l chema Petrică înainte.
De câţiva ani însă, de când îl moştenise pe taică-său şi mai ales de când începuseră turiştii să întrebe de el, Bodhidharma avea bani la el. De zgârcit, rămăsese tot zgârcit, ca mai înainte - ce vrei, neam de ciobani. Arăta la fel, cumpăra la fel. Dar nea Bobică simţea banii. Da, la Bodhidharma mirosea. Lui Bobică îi plăcea o vorbă: banii se iau de la ăia care au.
"Nea Petrică, de mult vroiam să te întreb..." Deşi erau numai ei doi în magazin, maestrul părea să creadă că vorbele se adresau altuia.
"Domnu' Bodidama, haide domne că cu matale vorbesc, nu te mai face..." îşi călcă pe inimă Bobică. Nebunului trebuie să-i cânţi în strună ca să faci treabă. Bodhidharma se întoarse spre el. Era atent.
"Domne, uite, mă gândeam aşa de mai demult... Întreb ca să ştiu, că eu te respect pe matale... Religia asta a lu' matale nu e contra lu' Dumnezeu, nu? Că aşa zice părintele la oameni în sat." Bodhidharma lăsă să se vadă doar un strop de enervare.
"Nu te superi că te-ntreb, eu le-am zis că nu se poate, nea Petrică e om corect, fraţilor."
Linişte. Bodhidharma îl priveşte fără să spună nimic, se vede că se gândeşte. Bobică aşteaptă cu răbdare.
"Domnu' Bobică, ce fac ăia care sunt împotriva lui Dumnezeu?"
Se gândi puţin. "Păi face vrăji, deoache, omoară oameni, ce ştiu eu?...Ce, am umblat eu cu ei să ştiu ce face?" Bobică face cu ochiul. "Eu sunt om bun, nu suntem noi preteni? Toată lumea ştie că Bobică e preten cu nea Petrică!"
Tăcere. Bobică mai vrea să zică ceva, dar, ca niciodată, vorbele rămân ascunse... Clipele trec. Simte nevoia să bea o bere.
"Hai, dom Petrică, văd că vrei lopata aia. Dă trei sute încoace si ia-o..."
Mda,o oglinda a romanilor...
RăspundețiȘtergere