În viscol

Se dădu jos în viscol ca să vadă de ce se oprise motorul. De-abia reuşi să ridice capota.
Vântul bătea atât de puternic că-i dădeau lacrimile. O închise la loc, nu era în stare să facă nimic.
Se chinui puţin până intră la loc în maşină, era deja îngheţat. Îşi reveni greu, doar după ce şi-a bătut palmele până le-a înroşit.
Naiba ştia cât mai avea până în primul sat, nu se vedea nimic în jur.
"Dacă o iau pe jos îngheţ în 3 minute" se gândi. Nu trecu o jumătate de oră şi picioarele începură să-l înţepe.
"Dă Doamne să scap şi din asta!" Pentru prima dată în acea zi se gândi că s-ar putea să nu mai apuce dimineaţa.
"O dau naibii de maşină, poate să rămână aici din partea mea, dacă ajung acasă! Rabla dracului!" Îl cuprinse ciuda şi trase un pumn in bordul acoperit cu vinilin, cu sete.
Era deja aţipit când auzi bătaia puternică în geam. Cineva zgâriase gheaţa de pe parbriz şi se uita înăuntru. Cu chiu, cu vai reuşi să deschidă portiera. "Ce bre, n-ai murit?" La început nu văzu tractorul, doar trei inşi care se uitau la el râzând. Obraji roşii şi neraşi.
Râse şi el, obosit şi uşurat, în sfârşit.
L-au remorcat până în sat şi l-au lăsat la primărie. În caşcarabeta portarului era cald, mirosea a ţuică şi transpiraţie, era bine. A adormit aproape imediat, pe scaun.
Dimineaţă, maşina nu mai avea roţi. "Jigodiile dracului!"
I se urcase sângele la cap.
Zăpada strălucea frumos în soare, ţurţurii picurau uşor.
“Ce făcură bre, ie-te-teeeeeeeee…” se împletici portarul în spatele lui, îi aducea un covrig. Muşcă cu poftă, era cu mac.