Lumina

I se întâmplase de multe ori să hotărască ceva seara și să renunțe a doua zi. Ceea ce-l mira nu era abandonul, ci decizia inițială. De fiecare dată avea senzația de luciditate deplină, lucrurile i se păreau clare, hotărârea perfect fezabilă. Dimineața, motivația nu mai era acolo, iar ideile de acum câteva ore deveneau șterse și lipsite de noimă. Dacă totuși ar fi trebuit să aleagă atunci, în lumina puternică a soarelui, momentul lucidității sale, l-ar fi ales tot pe cel din seara din ajun.

Conștiința pălește la lumina soarelui precum un bec, se gândi. Nu trebuie să fac nimic important vara.

Se culcă la loc, era duminică.

Panta rhei

În dimineața aceea Popescu trăia o stare de lehamite. Nu avea un motiv deosebit să se simtă așa, dar nici nu simțea nevoia să se justifice cuiva. Trebuia să se scoala din pat și să se bărbierească. Ajunse până la baie dar efortul de a se rade fu prea mare. Pe masa din bucătărie îl asteptau cartofii prăjiți rămași de aseara. Îi mâncă pe toți, nu erau chiar așa de răi. Plecă spre serviciu doar cu un telefon la el, celălalt căzuse pe undeva, naiba să-l ia.

Pe drum recapitulă ca în fiecare dimineață ideile care-l preocupau în ultima vreme. Demisia. O pereche noua de schiuri. Avantajele sinuciderii. Alina. Excursia din vară.

Biroul era gol, slavă Domnului! Dădu drumul la filtru. Popescu avea răbdare, nu putea să bea cafeaua fierbinte. Deschise calculatorul, îl așteptau 23 de mail-uri. Oferte noi pe site-ul magazinului de articole sportive. A doua, a treia înghițitură de cafea. Da, schiurile alea sunt bune, dă-i încolo de bani.