I se întâmplase de multe ori să hotărască ceva seara și să renunțe a doua zi. Ceea ce-l mira nu era abandonul, ci decizia inițială. De fiecare dată avea senzația de luciditate deplină, lucrurile i se păreau clare, hotărârea perfect fezabilă. Dimineața, motivația nu mai era acolo, iar ideile de acum câteva ore deveneau șterse și lipsite de noimă. Dacă totuși ar fi trebuit să aleagă atunci, în lumina puternică a soarelui, momentul lucidității sale, l-ar fi ales tot pe cel din seara din ajun.
Conștiința pălește la lumina soarelui precum un bec, se gândi. Nu trebuie să fac nimic important vara.
Se culcă la loc, era duminică.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu