În dimineața aceea Popescu trăia o stare de lehamite. Nu avea un motiv deosebit să se simtă așa, dar nici nu simțea nevoia să se justifice cuiva. Trebuia să se scoala din pat și să se bărbierească. Ajunse până la baie dar efortul de a se rade fu prea mare. Pe masa din bucătărie îl asteptau cartofii prăjiți rămași de aseara. Îi mâncă pe toți, nu erau chiar așa de răi. Plecă spre serviciu doar cu un telefon la el, celălalt căzuse pe undeva, naiba să-l ia.
Pe drum recapitulă ca în fiecare dimineață ideile care-l preocupau în ultima vreme. Demisia. O pereche noua de schiuri. Avantajele sinuciderii. Alina. Excursia din vară.
Biroul era gol, slavă Domnului! Dădu drumul la filtru. Popescu avea răbdare, nu putea să bea cafeaua fierbinte. Deschise calculatorul, îl așteptau 23 de mail-uri. Oferte noi pe site-ul magazinului de articole sportive. A doua, a treia înghițitură de cafea. Da, schiurile alea sunt bune, dă-i încolo de bani.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Eeeexact... Sinuciderea poate sa mai astepte putin... :))
RăspundețiȘtergereBine ai revenit pe blog! ;)